Alte mii în loc sosesc!

Freamătul şi frunza verde!
Printre valuri arzătoare
Moş Dan şi eu la Nistru ne ducem pe luptat!
Noi am schimbat lângă Balcani
Şi pământul cum răsună?
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
Apoi către voinicul ce poartă busuioc
Hora noastră cea frăţească
Ea lasă somnul dulce să piară-n urma ei.
Şi la chip fermecătoare
Şi lumii se arată minunea cea mai rară,
Nu te las nici chiar de-un pas.
El trece peste râuri ce curg necontenit
Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese.
Decât flori şi omenie!
De scumpe, şi fierbinte, şi dulce sărutări,
Un aspru glas răspunde: Bine-ai venit, moş Dane!
Unde falnic se ridică România îndrăzneaţă!
De-a lung pe şesul umed, şi zboară sus în aer,
Ca al mamei dulce sân!
Pân’ în Nistru, pân’ în Mare.
În zadar aduci cu tine

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!